Despre Proces

Este vorba despre un atentat la adresa culturii Bucureștiului, a Democrației și a Legii.

În 2013, Primăria Bucureștiului a achiziționat o clădire în valoare de 14 mil de euro, cu motivul că este necesară pentru a expune cea mai mare colecție bucureșteană de artă, care se numește Pinacoteca Municipiului București. Aceasta conține peste 5,500 de obiecte de o valoare imensă, cumpărate de Primărie sau primite donație în ultimii 80 de ani, care în prezent sunt depozitate în condiții improprii, supuse degradării, furtului sau înlocuirii cu copii. Clădirea, care prin cumpărare a devenit proprietate a bucureștenilor, este una dintre cele mai frumoase din București, monument istoric, este situată vis-a-vis de Banca Națională și are un nume de referință: Palatul Dacia-România, pentru că chiar este un palat!

Numai că, între timp, au pus ochii pe ea organizațiile evreiești din SUA, care au jucat pe degete politicienii români pentru a primi dreptul de a o folosi și a o transforma într-un muzeul al holocaustului evreilor, pe termen nedefinit!

Au intervenit la președintele României, Johannis, ca să tacă, au intervenit la primul ministru Dacian Cioloș, ca să le dea o hotărâre de guvern dedicată, au demonstrat că au sub ascultarea lor președinții tuturor partidelor, de la PSD până la USR, cu simbolul corupției-Dragnea braț la braț cu cel al anticorupției-Nicușor Dan, cu naționalistul Bogdan Diaconu de mână cu iredentistul Marko Bela, astfel încât să nu existe nicio voce politică împotrivă și membrii tuturor partidelor să voteze obedient orice hotărâre necesară înlocuirii Pinacotecii cu un muzeu al holocaustului.

Articolul 30 din Constituție privind Libertatea de Exprimare este o minciună

Au ordonat tăcerea tuturor ong-urilor și activiștilor civici, luptători anti-corupție și apărători ai Democrației, de la ActiveWatch-ul lui Mircea Toma și ”RomâniaCurată” a Alinei Mungiu-Pippidi, până la ultimul protestatar #Rezist din Piața Victoriei.

Și, cel mai grav, au cumpărat tăcerea întregii prese, de la Adevărul până la Can-Can, de la HotNews până la Kamikaze, dar și a spectrului complet de formatori de opinie de pe FaceBook, de la ”progresiștii” Vice până la ”legionarul” Șerban Suru, astfel încât acest subiect să nu existe! Adică Primăria Bucureștiului aruncă la gunoi proiectul cultural interbelic al Pinacotecii și oferă pe tavă pentru un muzeu al holocaustului, gratuit și pentru totdeauna, o clădire monument de 14 milioane de euro, printr-o procedură fulgerătoare și împănată cu ilegalități, și absolut nimeni nu suflă o vorbă!

Holocaustul e totuna cu Istoria evreilor din România???

Ca să nu se afle că e vorba de un muzeu al holocaustului, i-au disimulat identitatea într-un Muzeu de istorie a comunității evreiești din România. Culmea ironiei, sau a vicleniei, singura organizație cu legitimitate care nu a fost implicată în demersul instituțional este chiar Comunitatea Evreiască din România. Adică evreii din România, o minoritate de câteva mii de oameni, se trezește cu un ditamai muzeu de istorie în buricul târgului, mai mare chiar decât Muzeul de Istorie a României, fără ca ei să fi cerut asta!

Spre cinstea lor, evreii din România au de multe decenii un muzeu de istorie, în zona bucureșteană în care și-au avut odată cartierul, aflat sub egida Ministerului Culturii, așa cum este normal. După Revoluție, au organizat și un Muzeu al holocaustului, limitat la fotografii și documente de epocă, pentru că atât a putut fi păstrat din acea perioadă. Însă, la niciunul dintre cele două muzee nu dau năvală vizitatorii, pentru simplul motiv că sunt muzee de nișă. Devine astfel evident că, prin intenția de organizare a unui muzeu evreiesc faraonic în Palatul Dacia-România, cineva se folosește de Comunitatea Evreiască și supralicitează interesul românilor și al turiștilor străini pentru istoria acestora.

Așa-zisul ”Institut Național pentru Studierea Holocaustului din România – Elie Wiesel”

Este vorba de un institut bugetar – ”Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel””, condus de un director care face parte din dinastiile de nomenclaturiști cominterniști aduse la putere de Armata Roșie ”Eliberatoare”, adică acei ideologi și profitori comuniști care în mod normal ar fi fost executați la Revoluție, dacă aceasta era autentică. Toți prim-miniștrii României sunt datori cu explicații privind menținerea unui asemenea individ pe statul de plată al Guvernului, pentru că el se află în directa subordine a primului ministru. Iar dacă premierii puși de partide mai pot invoca justificări politice, cea mai mare vânzare de pop-corn va fi când ”tehnocratul” Dacian Cioloș va umple tabla cu demonstrații privind integritatea morală și metamorfoza comunist-democrată a lui Alexandru Florian, pentru că așa îl cheamă.

”Toate partidele – aceeași mizerie”

Am ajuns să aflu toate acestea și să descopăr mecanismul diabolic care funcționează deasupra partidelor după alte reguli decât cele democratice, când am căutat pașii juridici și politici care au precedat hotărârea Consiliului General al Municipiului București de schimbare a scopului Palatului Dacia-România.

Informațiile, puse cap la cap, arată că această hotărâre, chiar daca a fost luată blitz, a fost clocită cu ani înainte. Problema nu este decizia luată de consilierii Bucureștiului, care poate fi în continuare analizată și argumentată de oricine consideră că are ceva de spus, ci modul coordonat și secretos în care s-a acționat, de către politicieni care aparent sunt antagonici și care dau impresia că își vânează greșelile unii altora. De data aceasta, a fost ca și cum o mână nevăzută i-a dirijat pe toți, astfel încât consilierii tuturor partidelor, PSD-PNL-ALDE-UNPR-PMP-USR, au votat în UNANIMITATE ilegalități flagrante, ca niște drogați în grup la Vama Veche.

Analizând evoluția situației de la început, justificarea Primăriei Bucureștiului că a contribuit la acest muzeu de istorie al evreilor cu un imobil, în realitate ascunde faptul că Primăria a CUMPĂRAT un imobil pentru acest muzeu, pe care a dat 14 milioane de euro, din care 6 milioane bani adevărați plus un teren în valoare de 8 milioane, și la momentul cumpărării au folosit pretextul Pinacotecii pentru a nu stârni scandal public. Tot sub pretextul Pinacotecii, Primăria a cheltuit alți bani, neprecizați, pentru a amenaja clădirea și, când a fost gata ”la cheie”, au aranjat șmecherește transferul dreptului de adminstrare către Institutul ”Wiesel”.

De ce au încălcat Legea???

Totuși, este de neînțeles cum cineva care controlează toate pârghiile puterii și care putea să îndeplinească formal toți pașii democratici și juridici ”ca la carte”, a ales să încalce Legea în cel mai sfidător  și ostentativ mod. Astfel, viitorul muzeu al holocaustului, dacă acesta se va realiza în Palatul Dacia-România, este din start condamnat să poarte povara de ILEGAL, atât din cauză că decidenții, primar și consilieri împreună, nu pot dovedi că au reprezentat dorința bucureștenilor, cât și pentru că au încălcat grosier Legea administrației publice, când era atât de simplu să o respecte. Că au făcut-o din prostie sau pentru că s-au crezut deasupra Legii, nu mai contează.

În calitate de cetățeni, avem dreptul și datoria să ne opunem încălcării Legii, și acesta este obiectivul acestui demers juridic: să convingem Justiția că ilegalitățile comise sunt un motiv temeinic pentru anularea hotărârii CGMB, prin care Palatului Dacia-România i se schimbă destinația, din muzeu de artă în muzeu al holocaustului.

Vă veți întreba, ce folos are acest proces? Orice om racordat la realitate își dă seama că doar o minune mai poate opri ca Muzeul holocaustului să ia locul Pinacotecii, deoarece este suficient să vrea Cei-Care-Dictează-în-România pentru ca politicienii și Justiția să execute ordinele primite, fie prin pierderea acestui proces, fie prin repetarea votării hotărârii de către CGMB cu îndeplinirea condițiilor legale și mimarea consultării democratice, fie prin alte metode.

Am început acest demers și îi chem să mi se alăture, nu pe cei care mai cred că există o speranță, ci pe aceia pe care sentimentul demnității nu îi lasă să țină capul în pământ atunci când sunt prostiți în față.

Mihai Tociu

Post Scriptum: Textul de mai sus a fost scris la începutul procesului, prin ianuarie 2017. În 6 decembrie 2018, procesul a fost câștigat și hotărârea de consiliu a fost anulată de Tribunalul București. În pofida deciziei Tribunalului, Firea s-a hotărât să repete propunerea la toate ședințele de Consiliu, până va fi aprobată. În ședințele din februarie, martie și aprilie 2019 a fost respinsă. Acum urmează ședința din 30 mai!