Dacian Cioloș, în calitate de prim-ministru ”tehnocrat”, a semnat Hotărârea de Guvern nr. 625 din 31.08.2016, a cărei logică și necesitate nu le-a explicat niciodată.

În HG 625/2016, atrag atenția în mod deosebit următoarele ”ciudățenii”:

1. Cioloș mută subordonarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiessel”, de la Secretariatul Guvernului în directa sa subordine. Astfel, Institutul va putea fi finanțat direct de primul-ministru, din fondurile aflate la dispoziția sa. Această decizie confirmă principiul orwellian că, în Democrație, unii sunt ”mai egali” decât alții, deoarece toate muzeele din România primesc finanțarea de la buget prin Ministerul Culturii, și doar Muzeul Evreilor direct de la primul-ministru.
2. Conducerea Institutului este decisă personal de primul-ministru, astfel încât europeanul Cioloș se poate lăuda că a menținut în funcția de director general pe un fost ideolog ceaușist, fiu biologic și produs ideologic al unui nomenclaturist comunist.
3. Se adaugă o nouă atribuție pentru Institut, anume ”coordonează activităţile în vederea realizării unui muzeu de istorie al evreilor din România”. Aceasta înseamnă că o instituție guvernamentală înființată în scopul studierii unor evenimente desfășurate pe parcursul a câțiva ani din secolul 20, primește atribuția să înființeze un muzeu de istorie pentru o minoritate venită în România cu peste 300 de ani înainte, și fără ca minoritatea să solicite aceasta.

Este ca și cum guvernul Ucrainei ar înființa un mega-muzeu de istorie al românilor din Ucraina, în urma unor discuții cu o organizație a românilor din SUA, în timp ce comunitatea românească din Ucraina privește cu gura deschisă. Idem guvernul Ungariei, sau al Bulgariei, Greciei etc etc. Situația e cu atât mai ilegitimă în România cu cât minoritatea evreiască are și reprezentant în Parlament, și cu toate acestea primul-ministru Dacian Cioloș a decis ca muzeul de istorie al acestei minorități să se facă peste capul ei.

4. Se adaugă și atribuția de ”inițiere de acțiuni” cu caracter științific, educațional, cultural și legal pentru ”protejarea memoriei” victimelor Holocaustului. Sintagma ”protejare a memoriei” e mult prea tehnocrată pentru a fi înțeleasă de toată lumea, dar important este că ea justifică cheltuirea de bani. Când ai o o clădire cu o sută de camere și cam nimic ce să pui în ele, umplerea cu vorbe e cea mai la îndemână opțiune.

5.Conform ”Raportului Final asupra Holocaustului în România”, minoritatea țiganilor a fost și ea o victimă a Holocaustului și, în consecință, ar trebui să intre în egală măsură în domeniul de activitate al Institutului ”Elie Wiesel”. Totuși, prin HG 625/2016, Dacian Cioloș face deosebire de tratament între minoritățile evreiască și țigănească, și nu atribuie Institutului ”Elie Wiesel” sarcina înființării și a unui muzeu de istorie al țiganilor din România, separat sau împreună cu cel al evreilor. Egalitatea nu este și pentru căței…

Dacian Cioloș rămâne un exemplu de politician-marionetă clasic, care a semnat o hotărâre de guvern venită în plic din SUA, în care se remarcă lipsa de conexiune logică între postura de victimă a minorității evreiești în timpul celui de-al doilea război mondial și beneficiul finanțării de la buget a unui muzeu al întregii istorii a evoluției acesteia în România.