Institutul ”Elie Wiesel” – Ce este?

Institutul ”Elie Wiesel” nu este un un institut în sensul academic, așa cum se încearcă să se acrediteze prin numele acordat, ci un simplu departament al Guvernului.

Așa-numitul ”Institut pentru Studierea Holocaustului din România – Elie Wiesel” face parte din genul de institute menționate într-unul dintre ziarele Scânteia din 1953: ”Se înființează noi și importante institute de cercetări științifice pe lîngă Academia Republicii Populare România”.

Odată cu aceste ”noi și importante institute de cercetări” s-au format și dinastii transcedentale ideologic, lipite pentru eternitate în vârful piramidei, indiferent că e comunism sau democrație: Tismănenii, Oiștenii, Florianii…

Justificarea înființării Institutului ”Elie Wiesel” a fost ”Raportul Final” – acesta e numele prescurtat pentru ”Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România”, din 2004. E singura comisie internațională din istoria lumii în care toți membrii știau românește și au emis concluziile în limba română!

Cuvântul ”Final” din denumire nu înseamnă nicidecum că este ultimul raport care se poate face pe această temă, așa cum lasă să se înțeleagă. El a fost introdus după ce ”Comisia” a fost prinsă cu minciuni în raportul pe care l-a făcut inițial și a fost nevoită să-l refacă. Deci, ”final” a fost introdus cu sensul că este ultimul raport făcut de acea comisie, pentru a-l deosebi de primul, care s-a numit ”Raportul Comisiei bla bla bla”. S-au gândit ei că suna urât să-l numească ”Raportul Corectat al Comisiei bla bla bla”, așa cum era normal…

Raportul poate fi citit aici: http://www.inshr-ew.ro/ro/files/Raport%20Final/Raport_final.pdf.pdf

Iată un exemplu dintre numeroasele suplicii documentate în ”Raportul Final” la care au fost supuși evreii în timpul Holocaustului (pag. 270): ”Șanțuri săpate chiar de evrei erau folosite ca latrine (de ei înșiși)”!

Așa-zisul Institut a fost înființat printr-o Hotărâre de Guvern semnată de Tăriceanu în 2005. Inițial a fost pus în subordinea Ministerului Culturii, ceea ce a generat inconvenientul că se puteau face comparații directe între fondurile alocate ”Institutului” și cele pentru activitățile obișnuite ale Ministerului Culturii. Prim ministrul Ponta a dovedit că ”îi pasă” și l-a mutat în subordinea Secretariatului General al Guvernului. A fost mai bine pentru ”Institut”, dar pentru ca finanțarea și organizarea lui să se facă cu maxim de discreție, Cioloș l-a mutat în subordinea directă a primul ministru.

 

De ce se cheamă Elie Wiesel? Cine a fost acest Elie Wiesel?

Există numeroase controverse privind identitatea sa reală și au fost deschise procese în justiție în care a fost acuzat că și-a însuțit identitatea unui alt deținut de la Auschwitz. Au fost închise la moartea sa pe motiv că ”Istoria va decide”…

Există o fotografie celebră, în care e prins cu mâneca la cămașă suflecată și nu apare tatuajul cu numărul pe care îl aveau cei care au trecut pe la Auschwitz:

Charlie Hebdo i-a dedicat una dintre coperți, în care îl acuză în cel mai direct mod de impostură și mercantilism:

Wiesel a rămas celebru pentru relația sa specială cu Ion Iliescu, cel care l-a pus șef peste Comisia ”Internațională” pentru Studierea Holocaustului din România:

Wiesel a lansat și o expresie memorabilă la ceremonia de prezentare a Raportului Final în fața lui Iliescu…: ”România a ucis, a ucis, a ucis”!

De menționat faptul că atunci când au fost formulate acuzațiile împotriva lui Elie Wiesel, acesta era în viață și… ”a tăcut, a tăcut, a tăcut”.

Dar cel mai interesant fapt cu privire la persoana lui Elie Wiesel este că toată lumea vorbește despre cartea lui de căpătâi, autobiografică – ”Noaptea”, dar nimeni nu spune ce a scris acolo: că, în timp ce era la Auschwitz a fost internat în spitalul lagărului pentru că a făcut o bubă la picior (adică lagărul de exterminare avea un spital pentru cei ce urmau să fie exterminați), că a fost operat la picior cu succes de un medic, că a rămas în spital pentru convalescență, că acolo l-a prins ziua în care rușii au ajuns la porțile lagărului, că nemții au oferit celor internați posibilitatea să rămână în lagăr și să fie ”eliberați”, că Elie Wiesel a decis că nu vrea să fie eliberat și a plecat împreună cu gardienii naziști către un alt lagăr, pe jos, iarna, în noaptea de dinainte ca armata rusă să ”elibereze” Auschwitz-ul!

Cartea încă există prin anticariate, găsiți-o, citiți-o! Aflați că de fiecare dată când Elie Wiesel ținea discursuri lacrimogene de ”Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului”, în 27 ianuarie, adică ziua când rușii au intrat în Auschwitz, în sinea lui se bucura că i-a dat Dumnezeu minte să nu se lase ”eliberat”.

Concluzia e că ar fi mai indicat ca numele lui ”Elie Wiesel” să fie acordat unui teatru de comedie!