Ilegalitățile Hotărârii CGMB nr. 285/2016
Hotărârea CGMB nr. 285/2016 a fost luată în cadrul unei ședințe extraordinare de Consiliu General și un număr de articole de lege au fost încălcate grosolan în procesul emiterii, astfel:
- Art. 44 alin.1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, care condiționează înscrierea propunerilor pe ordinea de zi a ședințelor de existența rapoartelor și a avizului comisiilor de specialitate.
Trei compartimente erau obligate să emită rapoarte (Juridic, Cultură și Patrimoniu), în schimb acestea au semnat un așa-zis ”raport comun”, redactat în bătaie de joc, ca să dea aparența existenței unui raport.
Avizul comisiei de specialitate a Consiliului a lipsit cu desăvârșire.
Din acest motiv, propunerea de hotărâre nu putea să fie pusă pe ordinea de zi a unei ședințe ordinare a CGMB.
- Art. 43 (1), care nu permite adăugarea pe ordinea de zi a ședințelor EXTRAORDINARE decât a propunerilor de hotărâri urgente. Această limitare este impusă de facilitatea prevăzută de lege că nu mai sunt necesare rapoarte ale comisiilor de specialitate pentru propunerile în dezbatere, pentru că se presupune că urgența luării deciziei prevalează.
Propunerea de hotărâre în discuție a fost adăugată în mod ILEGAL pe ordinea de zi a unei ședințe EXTRAORDINARE, deoarece nu s-a invocat vreun caracter de urgență al acesteia. Dealtfel, tipul de hotărâre și valoarea financiară excludeau orice element de urgență.
Consilierii cunoșteau că era imposibil să se găsească argumente pentru înlocuirea proiectului Pinacotecii cu cel al unui muzeu de istorie a evreilor, cel puțin pentru motivul că Primăria nu avea o alternativă pentru expunerea celor 5,500 de opere de artă ale Pinacotecii, în timp ce existau DOUĂ ALTERNATIVE pentru muzeul de istorie a evreilor (este adevărat că acestea nu erau în buricul târgului, în Centrul Vechi, ci în zona Unirea).
Niciun consilier nu a pus în discuție cu ce se vor umple cei 6,000 mp (șase mii de metri pătrați!) ai clădirii în cazul utilizării ei ca muzeu de istorie a evreilor din România, în condițiile în care Muzeul Național de Istorie a României are 15,000mp spațiu de expunere!
- Art. 2 (a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, care obligă informarea ”din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile publice centrale și locale…”.
Nu numai că nu a fost organizată nicio dezbatere publică, dar Primăria Bucureștiului nu a făcut nici măcar un anunț pe site-ul propriu privind această propunere de hotărâre, așa cum prevede Art. 7 (a și c).
- Contractul are CLAUZE ONEROASE:
– nu precizează cine va suporta cheltuielile cu întreținerea clădirii, utilități, reparații etc
– nu are precizate condiții de încheiere (practic, dreptul de administrare a clădirii este acordat pe vecie, făcând imposibil pentru viitorii reprezentanți ai bucureștenilor să revoace contractul).
Probleme suplimentare: Hotărârea 153/27.04.2017
În momentul în care au aflat despre acțiunea în justiție, Institutul ”Wiesel” a realizat că muzeul evreilor a ajuns în impas.
Soluția a oferit-o primul ministru Grindeanu, după ce a fost luminat în cursul unei vizite în Israel. Grindeanu a cerut consilierilor Bucureștiului să voteze o nouă Hotărâre, cea cu nr. 153/27.04.2017, prin care Primăria se angajează ca, în cazul în care va pierde procesul, va da înapoi la Buget banii pe care Guvernul îi va investi în muzeul evreilor. Adică, dacă Justiția decide că consilierii au luat o hotărâre ilegală și o anulează, paguba nu este plătită de cei care au încălcat cu bună știință legea, ci de cetățenii Bucureștiului.
Aparent, investiția făcută de Guvern ar rămâne Primăriei în cazul în care aceasta pierde procesul, așa că e firesc ca Primăria să plătească pentru ceea ce obține, numai că Primăria nu are nimic de spus în privința cheltuielilor pe care le va angaja Institutul ”Wiesel” și se poate trezi ulterior că e bună de plată pentru cine știe ce bazaconie, care să nu-i folosească la nimic.
Când libertatea cuvântului nu mai există, ”Democracy is a Lie”
Pe toată durata desfășurării procesului, o forță invizibilă a impus mass-mediei tăcere totală. Timp de doi ani, nu a apărut niciun articol în ziare sau tv care să vorbească despre existența procesului!
Pentru a sparge această blocadă mediatică, un ong a intenționat să organizeze o întrunire publică cu scop de INFORMARE a cetățenilor:
Iată răspunsul primit de la Primărie:
Articolul invocat în răspunsul Primăriei spune aceasta:
