Palatul Dacia-România – Cum a ajuns al bucureștenilor

Este o minune că Palatului Dacia-România nu i s-a aplicat schema clasică folosită de ”investitori” pentru distrugerea clădirilor monument istoric, pentru care legea interzice demolarea: lăsate pradă boschetarilor pentru vandalizare, incendire a acoperișului într-o zi de iarnă, cu autori necunoscuți care ”au făcut focul să se încălzească”, inundat subsolul până se prăbușesc zidurile, sub pretextul că apa s-a adunat de la ploi, obținere autorizație de demolare pe motiv că e pericol public, obținere autorizație de construcție pentru un bloc kitch de 20 de etaje și atingerea astfel a scopului de distrugere arhitectonică a Bucureștiului.

Din fericire, Erste Bank a adoptat strategia de vindere pe bucăți a ceea ce a obținut prin ”privatizare”, iar Palatul Dacia-România valora nu mai puțin de 0,4% din plăcinta pe care o obținuse în România: cam atât reprezintă cei 14 milioane de euro-valoarea Palatului, din suma de 3,7 miliarde pe care ei zic că au plătit-o.

În momentul în care austriecii au scos clădirea la vânzare, hop și Primăria Bucureștiului să o cumpere, pe motiv că exista o necesitate stringentă să expună Pinacoteca. La acel moment și pentru acel scop, cu siguranță că orice bucureștean ar fi fost de acord să se plătească cele 14 milioane de euro pentru clădire, dar acum, când e vorba să se schimbe utilitatea ei, e greu de crezut există cineva care să se bucure că această sumă uriașă a fost cheltuită din bugetul public pentru un muzeu al evreilor.

Ținând cont că moda înființării muzeelor holocaustului în capitalele lumii a luat amploare după căderea comunismului în Europa de Est și că ”se discuta” de mai mulți ani despre înființarea unuia și în București, nu este exclusă posibilitatea ca întreg procesul achiziției clădirii să fi fost regizat în acest scop, unde Pinacoteca a folosit doar ca pretext.

În final, mai există un aspect: Primăria a plătit 14 milioane de euro deoarece atât a reieșit a fi valoarea clădirii în urma unei evaluări. Ar fi interesant de aflat valoarea ei de inventar în momentul în care BCR a fost vândută austriecilor, pentru că s-ar putea să descoperim că românii au cumpărat-o înapoi plătind de câteva ori prețul cu care au dat-o!

Din punct de vedere al etapelor achiziției clădirii de Primăria Bucureștiului, evenimentele s-au petrecut în această ordine:

1. Proprietarul austriac al Palatului Dacia-România anunță în 2009 că îl scoate la vânzare și Primarul General al Bucureștiului, Sorin Oprescu (fiu de general de Securitate, șef al Departamentului Dezinformare al Securității, născut cu numele de Hirsch și apoi schimbat în Oprescu) a decis ca Primăria să îl cumpere, numai că îi lipsea justificarea unei utilizări a acestuia.

2. Sorin Oprescu a propus, și Consiliul General a aprobat, Hotărârea nr. 134/30.08.2012, prin care s-a inițiat programul ”Pinacoteca Municipiului București” și se începea căutarea unui spațiu de expunere pentru Pinacotecă.

3. Culmea întâmplării, Palatul Dacia-România este identificat ca sediu ideal pentru Pinacotecă și tot Sorin Oprescu propune iar Consiliul General aprobă Hotărârea nr. 180/28.06.2013, prin care se decide cumpărarea clădirii ÎN ACEST SCOP!

4. După ce procesul de achiziție s-a încheiat, noul primar al Bucureștiului, Marin Ștefănel Dan (membru al partidului aventurierului Dan Diaconescu și apoi reșapat la UNPR-ul grobianului Gabriel Oprea) a propus și Consiliul general a aprobat Hotărârea nr. 40/29.02.2016, prin care clădirea intră în administrarea Direcției Generale Dezvoltare și Investiții, adică Primăria bagă bani în renovarea și amenajarea clădirii ca viitor muzeu. Deocamdată nu se știe cât.

5. După ce Primăria a renovat și amenajat clădirea la cheie pentru muzeul Pinacotecii, noul primar roz al Capitalei, Gabriela Firea, vine cu propunerea și Consiliul General aprobă (în unanimitate, cu consilierii USR în frunte) ca Palatul Dacia-România să nu mai fie folosit pentru expunerea Pinacotecii, ci pentru a se organiza în el un Muzeu de istorie a evreilor din România, de acum și până în veacul vecilor, conform Hotărârii nr. 285/29.09.2016.

Este interesant de observat cum protestatarii REZIST fac atâta caz de banii pe care Primăria Bucureștiului îi alocă ocazional pentru construcția Catedralei Neamului, la un nivel incomparabil mai mic, dar nu zic nici ”pâs” despre cei 14 milioane de euro pe care PSD-ul (pentru că votul majoritar a venit din partea consilierilor PSD) i-a dat pentru un muzeu al unei minorități religioase. Tot calculează câte spitale se puteau construi cu acești bani și le dă cu virgulă…