Palatul Dacia-România – Istoric
Informațiile despre istoricul clădirii sunt puține și pe internet abundă confuziile și opiniile personale.
Se poate considera că a fost construită prin 1880, de Societatea de asigurări ”Dacia-România”, de la care a preluat și numele. În perioada comunistă a fost în proprietatea publică. În 1980-1983, clădirea a fost restaurată la nivel de excelență. Până la Revoluție, a fost folosită ca centru comercial pentru articole de lux, casă de modă și birouri pentru Banca Comercială Română (BCR).
După Revoluție, destinul clădirii se împletește cu cel al BCR. Imediat după Revoluție, guvernul Petre Roman a schimbat proprietarul băncii (implicit al clădirii), din proprietate publică a poporului român (adică un bun comun al tuturor românilor și care nu putea fi înstrăinat), în proprietate a statului român (adică al unei instituții care nu reprezintă întotdeauna interesele poporului român).
BCR a fost cea mai mare bancă românească, care realiza profituri uriașe an de an, chiar și în condițiile în care fusese devalizată de ”Clanul Securiștilor”.
Deoarece BCR era găina care făcea ouă de aur pentru bugetul României, Uniunea Europeană și Banca Mondială au impus României condiția să o ”privatizeze”, adică să fie vândută unui străin, pentru că era evident că nu exista bancă privată românească în stare să o cumpere.
Guvernul PNL s-a ocupat de tranzacție în 2005 (condus atunci de Tăriceanu, președinte executiv al PNL), cu aprobarea președintelui Băsescu, ajuns președinte din partea Partidului Democrat, adică partidul înființat de Petre Roman ca succesor al FSN. Dealtfel Băsescu i-a și succedat lui Petre Roman la conducerea Partidului Democrat. Isărescu a avut rolul să oprească Banca Națională să se opună tranzacției pe motive de siguranță națională.
Se poate observa că există un element comun la toate personajele împlicate în destinul Palatului Dacia-România, și anume trecutul comunist de nivel înalt al familiilor din care provin: tatăl lui Petre Roman (numele lui original a fost Newlander) a fost un cominternist feroce, venit în România pe tancurile rusești, tatăl lui Băsescu a fost propulsat în cariera militară de agentura comunistă moscovită, iar din partea guvernului, persoana de legătură a fost ministrul Bogdan Olteanu (tânără vedetă a PNL), al cărui tată fusese un mega activist comunist și ca bunică a avut-o pe cea mai mare javră cominternistă din țară, un călău al elitei românești, pe nume Gisela Vass (numele de fată i-a fost Gitta), prietenă intimă și confidentă a Elenei Ceaușescu încă din anii 1950. Un amănunt nu lipsit de importanță este faptul că ministrul Bogdan Olteanu a trăit ani la rând pe banii bunicii Gisela Vass, pe care îi primea lunar de la statul German sub pretext că fusese internată într-un lagăr de evrei în timpul războiului, când de fapt ea a fost închisă pentru activitate comunistă și anti-românească! Isărescu a fost pus guvernator al BNR de Petre Roman personal, cei doi cunoscându-se dinainte (păsărica asta i-a scăpat lui Bogdan Baltazar, profesorul și fostul șef al lui Isărescu).
Cei de mai sus sunt cei care au conceput scenariul, împreună cu UE și cu Banca Mondială, pentru a crea aparența unei necesități pentru ”privatizarea” BCR și au pus la punct o schemă financiară prin care au declarat ”câștigător al privatizării” pe Erste Bank din Austria, pentru suma de 3,7 miliarde de euro, din care statul român a încasat doar 2,4 miliarde. O ”eroare” comisă de guvernul PNL a făcut ca România să piardă dintr-o semnătură 1,3 miliarde euro din tranzacție. Un fleac!
Acesta a fost mecanismul malefic prin care una dintre cele mai frumoase clădiri din București (și din țară), monument istoric clasă A, a trecut din proprietatea poporului român în posesia unei bănci austriece, cu toate că aceasta nu ar fi trebuit sub nicio formă înstrăinată.
La final, două link-uri edificatoare: primul este un articol din 2008 din ziarul Bursa, care prezintă o parte din ingineria financiară prin care Clanul Gulerelor Albe (PNL, Băsescu & Mugur Isărescu) au înstrăinat BCR și Palatul Dacia-România cu mult sub valoarea reală, iar al doilea este o prezentare a clădirii, făcută de un arhitect pasionat, cu rezerva că este posibil ca informațiile despre trecutul clădirii să fie eronate.
https://bookhub.ro/palatul-societatii-de-asigurari-dacia-banca-berliner-gessellschaft/
